Israelul a importat 25000 de copii Ucrainiei pentru organe
O conspiratie Israelita de a rapi copii pentru a le scoate organele prinde avant in timp ce alta poveste socanta divulga planul Tel Avivului de a importa copii ucrainieni pentru a le recolta organele.
Povestea aduce in lumina faptul ca Israel a cumparat aproximat 25.000 copii ucrainieni in tinutul ocupat in ultimii doi ani pentru a le recolta organele. Articolul citeaza un barbat ucrainian care cauta cu disperare 15 copii care au fost adoptati in Israel. Copii au fost luati de catre centrele medicale din Israel, unde au fost folositi pentru organele lor.
Raportul a fost dezvaluit acum cateva zile de catre un autor si profesor de filozofie ucrainian, Vyacheslav Gudin la o conferinta pseudo-academica in capitala Ucrainei, Kiev. Gudin a spus celor 300 de participanti ai conferintei de la Kiev ca este esential ca toti ucrainienii sa devina constienti de genocidul pe care il face Israelul.
In conferinta doi alti profesori au prezentat o carte care acuza Sionistii pentru marea foamete ucrainiana din anii 1930 cunoscuta sub numele de Holodomor care ucis intre 2,6 milioane si 10 milioane de ucrainieni. In carte sionistii sunt acuzati pentru conditia actuala a Ucrainei.
Intre timp, ucrainienii au demonstrat la ambasada Israeliana din Kiev pe 1 Decembrie pentru a protesta o scrisoare semnata de 26 parlamentari Israelieni in care auza de anti-semitism pe candidatul prezidential Sergey Ratushnyak. Protestatarii au strigat “Ucraina nu este Fasia Gaza” sugerand ca ei considera efortul parlamentarilor evrei, o interventie straina in tara lor.
Un articol publicat in limba araba in ziarul algerian al-Khabar din Septembrie, a raportat ca Interpolul, politia internationala, a demascat existenta unei “gasti evreiesti” care a fost “implicata in rapirea copiilor din Algeria si in traficarea organlor lor.”
Potrivit articolului, gasti de marocani si algerieni au cutreierat strazile oraselor algeriene in incercarea de a rapi copii tineri. Apoi au trimis copii peste granite in Maroc. Apoi copii urmau a fi vanduti israelitilor si evreilor americani in Oujda, capitala Marocului de est, pentru a le fi recoltate organele in Israel si in SUA.
Articolul este bazat pe declaratiile facute de Mustafa Khayatti, seful Comitetului National Algerian pentru Dezvoltarea Cercetariilor in Sanatate. Khayatti declara ca rapirile copiilor din Algeria au legatura cu arestarile facute in New York si in New Jersey la sfarsitul lunii Iulie, in care multi evrei si chiar si rabini au facut parte din 44 persoane arestate in legatura cu o investigatie in traficul ilegal de organe si coruptie politica.
Articolul vine in line cu articolul publicat luna trecuta in cel mai mare ziar din Suedia, Aftonbladet, in care este scris ca armata Israeliana a rapit si a ucis tineri palestinieni pentru a le recolta organele. Acest articol a adus lumina asupra cazului lui Bilal Ahmed Ghanem, un tanar palestinian de 19 ani care a fost impuscat mortal in 1992 de catre fortele Israeliene din satul Imatin, Cisiordania
Donald Boström un jurnalist suedez, care a fost martor in uciderea lui Ghanem, a spus ca trupul sau a fost rapit imediat dupa ce a fost impuscat si a fost adus la miezul noptii dupa cateva zile intr-o stare de asediu impusa de armata Israeliana. Trupul era taiat de la burta pana la gat si cusut.
Bostrom a spus ca ar fi fost nevoie de o autopsie daca nu se stia cauza mortii dar in cazul de fata se stia clar de ce murise Bilal, fusese impuscat mortal.
Dupa acel incident, cel putin 20 de familii palestiniene au spus lui Bostrom ca suspecteaza armata Israeliana ca a luat organele copiilor lor dupa ce au fost ucisi si luati de catre armata Israeliana.
Interesant este ca acest articol a aparut si in ziarul Israelian, Haaretz. In articol evreii se plang ca de obicei de “anti-semitism” si acuza in stanga si in dreapta pe cei care au publicat acest articol in presa, insa nu neaga faptul ca 25000 de copii ucrainieni chiar au fost rapiti si adoptati pentru organe.
Articole Înrudite:
- Israelul, preocupat de propriii extremişti Radicalii evrei reprezintă un obstacol serios în calea relansării procesului...
- România a înarmat Israelul de 21 de milioane de euro Armamentul furnizat statului evreu între 2004 şi 2007 ar fi...
- Israelul si SUA se afla pe un curs de coliziune, avertizeaza un institut israelian Israelul şi Statele Unite ale Americii se îndreaptă către ‘o...
- SUA: FBI a arestat un Rabin traficant de Organe Trafic de organe: 10.000 de dolari pentru un rinichi Rabinul...
- Israelul declanseaza operatiunea “Sutana alba” Politia israeliana intentioneaza sa mobilizeze zeci de mii de persoane,...
Taguri: Aftonbladet, Algeria, Armata Israeliană, Bilal Ahmed Ghanem, Cisiordania, Comitetului National Algerian pentru Dezvoltarea Cercetariilor in Sanatate, Donald Boström, Evrei Americani, Evrei Criminali, Fâşia Gaza, Interpol, Israel, Jidani Criminali, Kiev, Maroc, Mustafa Khayatti, New Jersey, New York, Oujda, Palestina, Sergey Ratushnyak, Sionisti, SUA, Suedia, Trafic de Organe, Ucraina, Vyacheslav Gudin, ziarul algerian al-Khabar, Ziarul Haaretz
Votează Acest Articol
(11 voturi, media: 3.55 din 5)
Loading ...
Scoate La Imprimantă Acest Articol
Dacă ţi-a plăcut acest articol, te rugăm să laşi un comentariu sau să te abonezi acestui feed pentru a primi articolele viitoare pe feed readerul tău.
Loading ...
25000 hahahahahaha
cat de idioti puteti sa fiti !!1
Cum puteti sa credeti asa ceva.
Credeti ca lumea ar tacea daca asa ceva s-ar fi intamplat cu adevarat????
Sunt curioasa cine este coordinatoryl acestui site. As vrea sa-l cunosc daca se poate.
Meritati sa va dau in judecata pentru anisemism si nascociri de minciuni.
Si cu banii castigati as construii o sinagoga in care sa se roage evreii sa va ierte pacatele.
Radeti de tigani si de negrii…
Va credeti asa de destepti?
Vai de capul vostru….
pai ma asule, tu ori esti chior, ori tampit sau analfabet. tu ai vizitat linkul ma cu articolul din haaretz.com? ei nu au facut decat sa preia articolul ba boule!
e scris de aia din haaretz, deci mars si cearta-te cu ei analfabetule.. vad ca te cam depaseste engleza da macar cifrele le poti deslusi?? vezi ca e scris mare acolo la aia in pagina vita incaltata!
Esti un vajnic aparator al … n-am inteles prea bine, al tiganismelor sau al romanilor, sau ce? Vocabularul te caracterizeaza, fii atent/a. Situl asta se doreste pura-pana-alba, fara amestecaturi.
Revening la articol: nici site-ul acesta nici Haaretz nu dau detalii asupra acelei pseudo-conferinta din Kiev, unde s-au prezentat cartile respective. M-ar fi interesat si pe mine, asa de curiozitate. Interesant ar fi de stiut ce editura a publicat ‘tratatele’ respective. Probabil au fost self-published. Indeferent de sursa stiintifica (sau lipsa ei) asupra teoriei evreu-omoara-copil-pt.organe, stirea din Haaretz a servit la tzank scopul acestui site. Insa si mai amuzant este ca chiar la sfarsitul articolului din Haaretz apare un anunt publicitar, to meet nice Ukranian girls. Morala? For a good f**k, dead-kids do not matter. Aviz amatorilor!
Fara indoiala, povestea din articol este o pura fictiune, bine dirijata si menita sa incalzeasca mintzile retardate si troglodite ale celor care se mai simt inca in evul mediu sau in gloriosii ani hitleristi.
Mai periculos este efectul de incitare pe care materialul (si nu numai acesta) il poate avea asupra unor nestiutori inclinati in mod natural spre violenta si crima, ei putand trage concluzia ca oamenii descrisi acolo in acest fel nu sunt decat niste monstri si bine ar face oricine sa-i starpeasca, ei neavand nicio legitimitate de a trai.
Banuiesc ca insasi stimata redactie a saitului gandeste in aceeasi directie…
Ziarul israelian Haaretz a publicat stirea doar ca sa arate la ce culmi de ura si absurd a ajuns azi antisemitismul si se pare ca e loc si de mai mult.
Iar stimata redactie nu face decat sa demonstreze faptul.
Vai, dar ce bine ca te-ai trezit tu Corneliu, sa faci lumina printre mintile primitive, ancorate in evul mediu etc…sa atragi tu atentia asupra efectului de incitare asupra unor “nestiutori inclinati in mod natural spre violenta si crima”…
Citez:”doar ca sa arate la ce culmi de ura si absurd a ajuns azi antisemitismul”.
Si te intreb: oare antisemitismul asta pe care il tot trambitati, si care s-a nascut probabil cvasiconcomitent cu primele contacte ale evreilor cu alte popoare(egiptenii si grecii antici, romanii etc), o fi aparut el asa, rasarit din pamant?Adus de vant de pe mare? Sau cum?
Buna dimineatza, cocolosule, sper ca ai dormit bine noaptea. Din pacate noaptea n-a iesit inca din mintea ta.
Cert este ca antisemitismul activ a fost imbratisat in general de catre pleava societatii mai ales in etapa in care “a trecut la fapte” pentru a elibera omenirea de “cei pusi pe a stapani lumea si a-i suge sangele”.
Iar sub influenta unor “teoreticieni” ai urii, nu in ultimul rand din biserica, unii chiar intelectulali, s-au lasat antrenati si multi altii in marea miscare bestiala impotriva evreilor.
Evreii au fost dintotdeauna un popor foarte independent si decis sa ramana de sine statator. In antichitate n-au suportat niciodata stapanirea straina, fapt care i-a costat extrem de mult, avand de infruntat superputeri. In perioada de exil s-au incapatanat sa ramana la credinta lor stramaseasca, ceeace i-a costat deasemenea enorm.
In decursul istoriei se supravietuire pe care au ales-o si-au dezvoltat capacitati in aceat scop. Au practicat negotul si meseriile, concurand cu succes total popoarele in mijlocul carora traiau.
In plus, o data cu emanciparea lor in Europa ei si-au afirmat talentul si capacitatea in cele mai diverse domenii, intrecand cu mult in prezentza lor proportia din totalul populatiei. Vreau numai sa amintesc ca 20% din totalul de laureatilor Nobel sunt de origine evreiasca fatza de proportia lor de 0,25% din populatia lumii (nu putem acuza Comitetul Nobel de a fi dirijat de evrei).
Aceste fapte, ca si ramanerea la credinta lor in mijlocul maselor crestine incitate de biserica, au creat ceeace se vede azi ca antisemitism.
Antisemitismul de azi, ca si cel nazist, vrea sa delegitimizeze total insasi existenta poporului evreu, fie a celui ramas in diaspora, fie chiar si a celui traind in Israel, statul sau national. Este cea mai ticaloasa conceptie existenta, evreii fiind singurul popor din lume caruia cuiva ii trece prin minte sa-i conteste dreptul de a trai. Bineinteles ca pentru a convinge si pe altii, se face apel la ticalosii fara sfarsit, fie ca acelea dezvoltate in decursul istoriei, fie mai “actuale”, ca cea din prezentul articol.
Antisemitismul a luat forme delirante si bestiale in diverse epoci si desigur cunosti ca in urma cu peste 60 de ani a fost macelarita o treime din poporul evreu, iar propaganda care a pregatit macelul a fost identica cu cea ce se poate citi pe acest sait.
Cum sa zic, n-am sa fac din tine un iubitor de evrei, dar am vrut numai sa-ti clarific unde te afli. Si daca esti multumit, mergi mai departe.
Bine numai ca nu esti tu pus sa decida soarta acestui popor, ci este altul mult mai Sus decat tine.
Pt Corneliu.Vad ca ai ajuns avocatul acestei adunaturi de loaze care sunt jidanii.Iti recomand sa citesti ce scrie in cartea lor sfanta numai pt ei Talmudul si dupa aceea sa dai lectii despre cum sa ii iubesti pe jidani.La modul de exprimare care il au si la ceea ce te invata in Talmud nu l-as folosi nici la buda pt hartie igienica.Interesant ca ii vezi numai pe jidani suferinzi dar ceea ce fac in teritoriile ocupate nu vezi.Au exact acelasi mod de lucru ca si nazisti.Nu sunt cu nimic mai prejos.Daca esti interesat se poate vedea pe youtube declaratia unuia dintre putinii evrei corecti care a fost Aaron Russo.Poate o sa spui ca si ce declara el sunt numai minciuni.Toata mass-media internationla(radio,presa,televiziune)este controlata de jidani iar tu pui botul la toate minciunile sfruntate care ti se spun acolo cand ai posibilitatea sa te documentezi si din alte surse cum este internetul care inca nu a incaput pe maini jidovesti acesta fiind un ghimpe in coasta pt ei.Intra si pe situl altermedia.ro si citeste si acolo articole care nu iti sunt prezentate in presa sau la tv si dupa aceea dati cu parerea.Vizioneaza si documentarul realizat de Oliver Stone – Persona Non Grata si vezi si cealalta fata a conflictului.Vizioneaza seria de documentare ZEITGEIST unde se arata clar tendintele jidanilor de ati conduce si tie sau mie viata dupa bunul lor plac,excrocheriile care le-au facut la banci in America unde au bagat in propriile buzunare banii fraierilor de americani.Cand au palestinienii o putere militara cum este Iranul de partea lor normal ca nu le convine jidanilor.Ei merg pe ideea ca numai ei sa aiba arme sa te atace dar tu sa nu ai dreptul sa ai pt ca sa te aperi iar in momentul care le ai pun pe niste fraieri ca americanii ca sa moara pt ei ca ei nici macar sa lupte nu stiu cand au in fata un dusman redutabil de la care pot lua peste bot.Urmareste si declaratia lui Shimon Peres cum ca Israelul are atatia bani ca poate cumpara Polonia,Ungaria sau Romania.
@Corneliu — vei mai primi raspunsuri agresive, de fapt sunt convinsa ca stiai asta, si-ti admir curajul. Thumb up pentru postul tau. Cand am plecat din Ro. acum peste douazeci de ani in urma, am respirat usurata ca am iesit dintr-un getto imbacsit. Aceasi imbacseala de ghetto romanesc am simtit-o si in Amerika. Aceasi atitudine de superioritate dacica impotriva hispanicilor, a negrilor, si mai ales a evreilor. N-am reusit sa am o discutie decenta cu absolut nimeni din diaspora, sa cantarim pro si con. Am intalnit numai ura, in forma ei cruda. De mentionat: cei care mi-au dat un serviciu, un salariu decent in primii ani intr-o tara straina, cei care n-au tinut cont de faptul ca experienta mea americana era zilch, care au avut incredere in cinstea mea si in capacitatea mea intelectuala — au fost evreii. Nu m-au tras in piept.
De constat insa ca evreii ca grupare isi cunosc puterea, stiu sa ceara, stiu sa se impuna, si mai stiu sa se ajute, sa-i ajute pe ai lor cum “ai nostri ca brazii” (cum se spune in romaneste), n-au reusit. Sa moara si capra vecinului, este faimoasa zicala ce caracterizeaza romanismul, in tara si peste tot in lume. Ar trebui sa invatam de la evrei, sa fim solidari, sa punem carca la treaba, inteligenta (multi romani sunt foarte destepti, si foarte muncitori), si sa scoatem tara din criza politica, sociala si economica in care a cazut. Sa nu lasam manelismul tiganesc sa sufoce ceea ce-a mai ramas din sufletul acestui popor care abia mai respira. Nimeni nu poate sa o faca pentru noi daca nu o facem noi singuri. Iar calea spre progres nu este ura, antisemitismul, si nici ortodoxismul arhaic. Si stii ce? As prefera sa traiesc intr-o tara condusa de evrei decat intr-o tara islamica condusa de legea sharia. Perish the thought. La nivel de paritate economica, un evreu a stiut intotdeauna sa traiasca mai bine decat un roman. Romanul ar avea ce invata, daca ar vrea.
Pt Antika si nu numai(daca esti de natie romana si VREI sa mai inveti..)
Un mic istoric despre aceasta “problema” ce vizeaza Romania (ca doar asta ne intereseaza acum).
Două mari organizaţii evreieşti s-au implicat direct şi extrem de activ în obţinerea de drepturi pentru evreii ce invadaseră Principatele Unite (Ţările Româneşti), îndeosebi Moldova, mica ţară românească ce devenise “debuşeul etnic” al marilor puteri europene în privinţa evreilor. După ce reuşiseră să acapareze controlul economic în Moldova, evreii, fără a avea nici un drept natural, din simplii refugiaţi, solicitau acum “împământenirea”, adică statutul de români (sau cetăţenia), pentru a avea acces nestingherit de la pârghiile economice până la cele mai înalte funcţii administrative ale tânărului stat român.
Implicarea organizaţiilor evreieşti mondiale a coincis cu momentul creării în secolul al
19-lea a statului român modern, acestea obstrucţionând pe orice cale realizarea dezideratelor naţionale româneşti.
Cele două organizaţii implicate erau Alianţa Israelită Universală şi Înaltul Ordin B’nai B’rith. Sediul central al Alianţei Israelite (de la înfiinţarea din 1860) se găsea la Paris, iar al B’nai B’rith la New York (de la înfiinţarea din 1843). De altfel, Alianţa Israelită a fost înfiinţată chiar de către B’nai B’rith.
Iată apelul lansat către întregul “popor israelit” de către cei doi fondatori ai Alianţei Israelite Universale, Cremieux şi Montefiore (mandataţi de B’nai B’rith), din care reiese ca Alianţa nu a fost decât o altă etapă a sionismului secular al evreilor:
“Alianţa noastră nu este nici europeană, nici asiatică, nici africană, nici americană, nici australiană, ea este universală, împrăştiaţi în mijlocul unor popoare care sunt duşmane drepturilor şi intereselor noastre, vom rămâne membri ai poporului ales. Naţionalitatea noastră este religia părinţilor noştri şi nu recunoaştem alta. Trăim în ţări străine şi nu ne putem îngriji de interesele vremelnice ale acestor ţări, întrucât interesele noastre morale şi materiale sunt în primejdie. Religia lui Israel trebuie să cuprindă i într-o zi întreg pământul. Creştinismul, duşmanul nostru de veacuri, zdrobit în luptă, e aproape să îngenuncheze. Pe zi ce trece, reţeaua cu care evreii îmbrăţişează întreg pământul se întinde, iar măreţele profeţii ale cărţilor noastre sfinte se vor împlini. Nu este departe timpul în care toate bogăţiile Pământului vor fi ale noastre.”
Primul succes al Alianţei Israelite asupra românilor a fost răspunsul favorabil al domnitorului Al.I.Cuza, care în 1864 a declarat: “Guvernul va lua măsuri curente pentru emanciparea românilor de rit israelit”. Mai mult, Cuza concesionează evreilor dreptul de a înfiinţa Banca României, cu dreptul de a emite monedă românească.
Problema însă s-a acutizat cu ocazia publicării în presă a proiectului Constituţiei României din 1866. Opinia publică românească, deja îngrozită de faptele evreilor, s-a revoltat atunci când a citit Articolul 6 al proiectului acestei Constituţii, conform căruia “religia nu poate fi un obstacol la împământenire”. Moldovenii, cei mai năpăstuiţi români în faţa rapacităţii evreilor, au înaintat proteste Adunării Constituante, cerând să nu se dea drepturi politice evreilor şi să nu fie împământeniţi. O serie de manifestaţii anti-evreieşti s-au lăsat cu arestări, iar evreul francez Isaac Adolf Cremieux (preşedinte al Alianţei Israelite şi fost ministru în “guvernul provizoriu” de la 1848 din Franţa) se deplasează la Bucureşti şi are o consfătuire intimă cu deputaţii români în sediul Camerei, oferind României suma de 25 milioane franci în schimbul adoptării unei Constituţii favorabile încetăţenirii evreilor infiltraţi între graniţele ţării.
Prezenţa israelitului Isaac Cremieux în Camera Parlamentului a scos însă populaţia Bucureştiului în stradă, înconjurând clădirea cu pricina şi ameninţând cu strigăte împotriva evreilor. Deşi la şedinţele din Adunarea Constituantă cei mai categorici deputaţi împotriva evreilor erau cei din Moldova, populaţia Bucureştiului a dovedit o solidaritate de excepţie cu aceştia pentru cauza naţională, mergând până acolo încât manifestaţia anti-israelită a culminat cu devastarea sinagogii din Bucureşti. S-ar putea spune că Ion Brătianu este cel care a pus capăt acestei situaţii, prin declaraţia: “Evreii au devenit o plagă socială pentru România şi, când naţiunea este ameninţată, se deşteaptă şi devine nu intolerantă, ci prevăzătoare!”.
Deputaţii români au votat în unanimitate Constituţia României la 30 iunie 1866 cu următorul text al Articolului 7 (fostul Articol 6 al proiectului Constituţiei): “Numai străinii de rit creştin pot dobândi împământenirea”. Având în vedere motivaţia religioasă a evreilor pentru stăpânirea lumii, renunţarea la ritul mozaic era imposibilă pentru aceştia, ceea ce a însemnat declanşarea unui război ocult al evreilor împotriva naţiunii române şi, după 13 ani de presiuni şi uneltiri, au reuşit revizuirea Constituţiei, dar nu exact cum voiseră.
Evreii khazari (pt ca despre acestia este vorba) nu se puteau împăca cu ideea că un “popor neînsemnat” li se poate opune tocmai pe meleagurile unde întrevedeau posibilitatea creării unui fel de Nou Israel, în care ei să reprezinte aristocraţia privilegiată, iar băştinaşii români, forţa brută de muncă.
Bogdan Petriceicu Haşdeu publica, tot în anul adoptării Constituţiei, 1866, la Bucureşti, lucrarea Studii asupra iudaismului, în care arăta că evreii, nu numai de la noi, dar din întreaga lume, sunt caracterizaţi de hidoasa cununie a trei calităţi negative: tendinţa de a câştiga fără muncă, lipsa simţului de demnitate şi vrăjmăşia contra tuturor popoarelor. Totodată, evreii se ocupă cu specula, cu cămătăria şi schimbul banilor, iar acolo unde a pătruns un evreu, e greu să-i fie concurent un creştin, căci evreii formează o adevărată asociaţie de ajutor împotriva restului lumii.
Brătianu este atacat şi acuzat de organismele evreieşti mondiale. Opinia publică străină este asaltată de blamări asupra românilor. Apar însă şi articole de apărare a României. Eugen Carada publică în 1867, în periodicul Le Siecle, studiul Leş israelies, le vagabondage et le ministre Bratiano. În acelaşi an, Ernest Desjardins publica, tot la Paris, lucrarea Leş Juifs de Moldavie, arătând că evreii rămân cu totul străini de viaţa naţiunii în sânul căreia trăiese, că nu vor să urmeze şcolile româneşti, că se sustrag serviciului militar şi se ocupă cu camătă.
Faţă de acuzele ce îi erau aduse din afara ţãrii în “chestiunea jidoveascã” ca Ministru de Interne, Mihail Kogãlniceanu rãspunde în iunie 1869 Ministrului de Externe al României:
“În România, chestiunea evreilor nu este o chestiune religioasă; ea este o chestiune naţională şi totodată o chestiune economică. În România, jidovii nu constituie numai o comunitate religioasă deosebită; ei constituie în toată puterea cuvântului o naţionalitate, străină de români prin origine, prin port, prin moravuri şi chiar prin sentimente… Toţi acei care au vizitat Principatele [Române], şi îndeosebi Moldova, s-au înspăimântat de aspectul trist, spre a nu zice mai mult, ce-l înfăţişează israeliţii polonezi care împovărează oraşele noastre. Când ei au cercetat mai în fond comerţul, industria şi mediile de convieţuire a acestei mulţimi, aceşti călători s-au spăimântat şi mai mult, căci au văzut că jidovii sunt consumatori fără a fi producători. Şi că marea, şi pot zice, singura şi principala lor industrie, este debitul băuturilor… Miniştrii ai României, ai unei ţări cu un regim constituţional, noi nu putem guverna decât conform cu voinţa naţiunii. Suntem datori a ţine seama de trebuinţele, de păsurile şi, până la un oarecare punct, chiar şi de prejudiţiile ei… Aceasta dovedeşte marea iritaţiune din partea populaţiunilor române, provenită din grele suferinţe şi din o legitimă îngrijire, căci este vocea unei naţiuni ce se simte ameninţată în naţionalitatea şi în interesele sale economice. Această voce o pot înăbuşi, dar nu este permis nici unui ministru român, de orice partid ar fi, de a nu o asculta. De aceea, nu de astăzi, ci de pururea, în tot timpul şi sub toate regimurile, toţi Domnii, toţi bărbaţii de stat ai României, toţi acei ce poartă un interes viu pentru ţara lor, s-au preocupat de necesitatea de a opri exploatarea poporului român printr-un alt popor străin lui, prin jidovi.”
La rândul sãu, Principele României, Carol I, viitorul rege al ţãrii, îi scria tatãlui sãu, în 1872:
“N-am decât o teamã, ca evreii sã nu sfredeleascã si sã stãruiascã atât de mult pe lângã puteri spre a cãpãta drepturi politice pentru coreligionarii lor din România, încât sã ne sileascã a li le da. Asta ar duce la cãderea actualului minister (guvern). Acum câteva luni, izraeliţii se mai bucurau aici de câteva simpatii în unele cercuri, dar de când au fãcut atâta tãmbãlãu în Europa, de când presa evreiascã din toate ţãrile atacã cu înversunare România si vrea sã obţinã cu sila emanciparea evreilor, ei n-au nimic de sperat aici deocamdatã”.
În februarie 1873 Carol I îi scrie din nou tatălui său:
“Suntem învinuiţi prin ziare că prigonim pe evrei, fiindcă noua lege a licenţelor opreşte pe evrei de a ţine debite la ţară. Dar aceasta este o măsură înţeleaptă şi suntem hotărâţi a respinge orice reclamaţie sau intervenţie în privinţa aceasta. Trebuie să cunoască cineva satele din Moldova, ca să poată aprecia ce acţiune vătămătoare are evreul asupra populaţiei ţărăneşti cu rachiul lui falsificat”.
Lupta era însă inegală! Posibilitatea evreilor de acces la urechile presei şi a puterilor europene era superioară celei a românilor sau a prietenilor lor. Atacurile contra României continuă şi se înteţesc mai ales în perioada Războiului de Independenţă al României. Evreul Isidor Loeb publica în 1877, la Paris, lucrarea La situation des Israelites en Turquie, en Serbie et en Roumanie, înşelând publicul că evreii sunt persecutaţi de către români, expulzaţi şi înecaţi în Dunăre, ceea ce determina ziarul italian Fanfulla să scrie la 20 octombrie 1877 că românii, în timp ce luptă cu Imperiul Otoman pentru obţinerea independenţei, sunt atacaţi pe la spate de lumea civilizată “cu vechea artilerie a chestiunii israelite”.
Anul următor, deşi învingători alături de ruşi în Războiul de Independenţa, numit de europeni şi războiul ruso-turc sau războiul din Balcani, românii s-au trezit blocaţi de evrei în recunoaşterea independenţei lor de către puterile occidentale. Leon Gambetta trimite o scrisoare fermă guvernului român: “Franţa nu va recunoaşte independenţa ţării voastre fără ca voi să fi recunoscut drepturile civile tuturor evreilor, fără nici o distincţiune”.
Prilejul umilirii României de către Alianţa Israeliţilor şi de către B’nai B’rith, a fost oferit de către Congresul de la Berlin din 14 iunie 1878. La acest Congres, reprezentanţilor României învingătoare (care făcuse mari sacrificii materiale şi jertfe umane în războiul contra turcilor din 1877-1878), Ion Brătianu şi Mihail Kogălniceanu, li s-a permis să ia parte numai ca informatori, ca să prezinte punctul de vedere al românilor într-o singură şedinţă şi apoi să părăsească sala. România nu era tratată ca o ţară învingătoare deoarece interesele evreilor nu erau satisfăcute de legislaţia internă, îndeosebi de Constituţie.
În acea vreme, marele poet naţional Mihai Eminescu era angajat politic ca redactor şef al ziarelor Curierul de Iaşi şi Timpul din Bucureşti, poziţie din care a devenit un inamic public al “Alianţei izraelite” prin atitudinea pe care a luat-o împotriva Congresului de la Berlin şi a articolului 44 adoptat de acest Congres care impunea Principatelor Unite române, în schimbul recunoaşterii independenţei, modificarea Constituţiei în favoarea evreilor, îndeosebi prin aceeaşi modificare a articolului 7. Din acest motiv Mihai Eminescu angajează ziarele pe care le conducea, mai ales Timpul, în campania de presă împotriva modificării Constituţiei şi a emancipării evreilor ca români, în condiţiile în care aceştia intenţionau să îşi păstreze religia, cultura, graiul, limba şi obiceiurile.
Fără a fi pregătită economic, România era deja invadată de valuri de “imigranţi” clandestini evrei ce se strecurau neîncetat din trei direcţii: Rusia (Imperiul ţarist), Turcia (Imperiul otoman) şi Ungaria (Imperiul austro-ungar). Au ocupat mai întâi oraşele şi satele din Bucovina ca să treacă în Moldova şi apoi în Muntenia, până la Bucureşti. Ajungând în Bucovina şi Moldova, evreii au acaparat comerţul şi s-au extins la sate, spre a practica pe scară largă cârciumăritul. De aceea, aici avea să izbucnească răscoala ţăranilor asupriţi în anul 1907, răscoală care s-a extins în toată ţara.
Evreii veniţi din imperiul austro-ungar (din Ungaria), dar nu numai aceştia, deşi stabiliţi permanent în România, se declarau “sudiţi”, adică supuşi austro-ungari, şi se puneau sub protecţia reprezentanţelor diplomatice ale imperiului. Astfel nu plăteau impozite şi erau scutiţi de orice obligaţii către statul român, în acest mod ei prosperau în dauna românilor plătitori de taxe şi impozite. Toată această situaţie a fost atacată cu o extraordinară energie de către ideologul Partidului Conservator, publicistul Mihai Eminescu. El pleda pentru acordarea către evrei a cetăţeniei doar individual, şi nu în bloc, aşa cum solicitau aceştia, deoarece tot individual se acorda şi pentru românii din afara graniţelor de atunci ale ţării. La capătul unor îndelungate şi aprinse dezbateri din Adunarea Deputaţilor, din Senat şi din presă, triumfă chiar punctul de vedere al lui Mihai Eminescu. De altfel, aceasta a fost una dintre puţinele campanii de presă susţinute de Eminescu în Timpul, şi încununate de succes. O singură excepţie a fost făcută pentru evrei privind acordarea cetăţeniei româneşti în grup, fiind vorba doar de acei 883 de evrei care şi-au dovedit loialitatea faţă de cauza naţională românească şi au participat la războiul de independenţă ca voluntari. Este drept că serviciile acestora nu s-au manifestat în prima linie, ci în spatele frontului, dar gestul lor a fost extraordinar, comparativ cu lipsa de loialitate generală a evreilor. Modul cum evreii au trădat în secolul următor armata română, a făcut ca, după primul război mondial, să primească cetăţenia română doar evreii care semnau un angajament de loialitate faţă de statul român.
Pentru a înţelege problemele pe care le crea Mihai Eminescu, atât Alianţei Israelite, cât şi guvernanţilor,iata câteva din rândurile ce le semna în campania sa de presă din cotidianul de opoziţie Timpul, unele deosebit de dure şi pline de patimă:
“Evreii, de la 1848 şi până astăzi, din 30.000 s-au înmulţit prin imigraţiune la 550.000… Noi, din parte-ne, ştim bine că Europa cunoaşte pe deplin chestiunea evreiască din România; o cunoaşte mai cu seamă Europa cea chemată a o cunoaşte, lumea diplomatică şi cea oficială, încât art.44 al Tratatului de la Berlin a fost înscris în instrumentul păcii cu deplină cunoştinţă de cauză, cu deplină cunoştinţă a greutăţilor şi relelor ce va produce… Oricum am întoarce chestiunea evreilor şi din orice latură am privi-o, caracterul ei adânc imoral nu i se poate lua… Niciodată pericolul unei dominaţiuni străine sub forma ei cea mai scârboasă n-a fost mai mare decât tocmai astăzi. Dacă toţi evreii – străini şi pământeni – vor căpăta deplinătatea drepturilor civile, Moldova nu mai are de trăit decât zece ani, Ţara Românească treizeci poate [exact peste treizeci de ani - în 1907 - va avea loc marea răscoală ţărănească împotriva exploatării evreieşti].
Se va începe atunci acea luptă de exploatare fără milă – atât de favorizată de legislaţiunea liberală… Domnia fanarioţilor a fost o epocă de aur în comparaţie cu domnia de tină a evreilor şi să nu uite nimeni că evreii fiind clasă de mijloc şi legislaţiunea liberală fiind exclusiv în favorul acestei clase, ei vor deveni aci stăpâni privilegiaţi şi românul slugă la jidan. România nu e datoare nimic evreilor decât doar cu o bună recoltă de cânipă şi cu câţiva ţăruşi ciopliţi anume pentru membrii pământeni ai Alianţei Izraelite. Iar Europa… a făcut din chestiunea izraelită o chestiune de recunoaştere a independenţei noastre. Dar, de va recunoaşte-o sau nu, pericolele internaţionale ale existenţei noastre naţionale şi de stat rămân aceleaşi. Nimic n-a ajutat neutralitatea garantată, nimic nu va ajuta independenţa recunoscută, dacă pericole într-adevăr există. Sau e organul guvernului atât de naiv să creadă că, prin admiterea la drepturi civile a o jumătate milion de vagabonzi, teritoriul României devine sacrosanct şi, dacă nu s-ar putea menţine un stat apărat de badea Toader, se va putea menţine unul trădat din capul locului de Iţic şi de Leiba? Aşadar – cu sau fără evrei – pericolele internaţionale există.
Evreii sunt un pericol imediat, pipăit şi văzut; ei formează acea nenumărată populaţie cu desăvârşire improductivă care trăieşte din precupeţirea muncii şi sănătăţii românului… Populaţia evreiască creşte înpătrit, a noastră dă îndărăt; cea dintâi de la începutul secolului şi pân-acum a devenit de cincizeci de ori mai mare atât prin naşteri cât şi prin imigraţiune; ei au început a se aşeza prin locuri unde n-a călcat de secole picior de evreu, prin Câmpulung şi Târgu-Jiu bunăoară, ei ameninţă a împânzi toată ţara şi a o preface într-o altă Galiţie, încât numărul lor înspăimântător vorbeşte de la sine şi naţia are oricând înaintea ochilor pericolul întreg. Noi nu suntem – izraeliţii o ştiu bine – inamicii cauzei izraelite, dar amici încât să renegăm sângele nostru şi să periclităm interesele poporului, care de sute de ani a apărat şi ţinut aceste ţări, aşa amici nu suntem… Cel mai practic mijloc pentru ca deputaţii din Ţara Românească să vadă cu ochii proprii pericolul ce ameninţă Moldova întâi, apoi ţara întreagă, ar fi ca un tren expres să plece cu toţi in corpore în Moldova, să vadă de aproape Botoşanii, Bacăul, Târgul Frumos, Iaşii şi să treacă apoi în câteva sate ca să vadă halul la care a ajuns populaţia rurală… Moldova are sute de mii de evrei, Ţara Românească numai zeci de mii; în Moldova nu e oraş în care evreii să nu formeze majoritatea sau cel puţin jumătatea populaţiei…”.
La scurt timp, ca lider al opiniei publice şi ideolog al Partidului Conservator, Eminescu este nevoit să revină:
“Ne e silă de chestiunea izraelită, întrucât consistă din exigenţe jidoveşti, şi ne rezervasem ca, măcar în timpul cât nu se reîntrunesc Corpurile legiuitoare, să nu vorbim de ea decât atunci când ţara noastră ar fi ţinta unui atac, fie dinlăuntru, fie dinafară. A solicita [însă] intervenirea diplomatică sau armată a străinilor contra ţării în care trăieşti este un act de înaltă trădare comis împotriva acelei ţări. Alianţa izraelită solicită pe toate căile această intervenire. Mii de evrei din ţară fac parte din Alianţă. Deci mii de evrei din ţară sunt trădători…”.
Arătând primele veniri în Moldova ale migraţiei evreieşti, Eminescu arată că:
“Toţi scriitorii timpului aceluia deplâng invaziunea evreilor din Galiţia şi Rusia, care, fugind de serviciul militar, veneau ca roiurile de lăcuste, ca şi astăzi, fără paşapoarte, fie pe vadurile Prutului, unde corupeau graniţa rusească mai bine păzită, fie pe cărări de munte, necunoscute grănicerilor austrieci. De altminteri, şi ruşii şi austriecii erau bucuroşi să scape de ei, ca şi astăzi.”
“Neavând alte temeiuri de drept întru apărarea cauzei sale, Alianţa Izraelită, prin organele sale, alesese ca temei umanitarismul . Noi, românii, vedem pe zi ce merge răpinduni-se tărâmul nostru economic, în propria noastră ţară, de invazia mereu crescândă a evreilor străini”.
Deşi evreii au reuşit în cele din urmă modificarea art.7 din Constituţie, prin activitatea politico-jurnalistică a lui Mihai Eminescu, Partidul Conservator repurtează două mari victorii împotriva intereselor evreieşti: Legea pentru neînstrăinarea pământurilor ţărăneşti, care lua celei mai numeroase pături sociale, ţărănimea, posibilitatea să îşi vândă evreilor pământul; şi Legea contra itzurei (cametei), care îl împiedica pe cămătarul evreu să abuzeze total de ţăranul român.
În decembrie 1876 şi în ianuarie 1877 la Constantinopol, în Turcia, are loc Conferinţa marilor puteri privitor la soarta popoarelor de sub stăpânirea Imperiului Otoman. Şi cu această ocazie Alianţa Israelită se implică pentru ca evreii din ţările române să-şi consolideze poziţia faţă de români. De aceea, Mihai Eminescu se mobilizează contracarând şi lovind chiar şi în “marile puteri”, dispuse a crea privilegii evreilor în teritoriile româneşti. Limbajul său incomod avea să atragă asupra sa atenţia ambasadorilor acestor puternice state, care au raportat situaţia cancelariilor europene.
În ianuarie 1877, Eminescu publica seria de articole Evreii şi Conferinţa, începând astfel:
“O seminţie care câştigă toate drepturile fără sacrificii şi muncă e cea evreiască… Ce servicii a adus omenirii îndărătnicul şi egoistul neam evreiesc. Ocupându-se pretutindeni numai cu traficarea muncii străine, alegându-şi de patrie numai ţările acele unde prin deosebite împrejurări s-a încuibat corupţia, ei urmează în emigraţia lor pe pământ tocmai calea opusă omenirii întregi… Evreul trece din Germania în Polonia, din Polonia în Rusia, din Austria în România şi Turcia, fiind pretutindeni semnul sigur, simptomul unei boli sociale, a unei crize în viaţa poporului, care, ca la Polonia, se sfârşeşte câteodată cu moartea naţionalităţii…
Prin ce muncă sau sacrificii şi-a câştigat dreptul de a aspira la egalitate cu cetăţenii statului român? Ei au luptat cu turcii, tătarii, polonii şi ungurii? Lor le-au pus turcii, când au înfrânt tratatele vechi, capul în poală? Prin munca lor s-a ridicat vaza acestei ţări, s-a dezgropat din învăluirile trecutului această limbă? Prin unul din[tre] ei şi-a câştigat neamul românesc un loc la soare? De când rachiul este un element de civilizaţie?…
Astăzi, când un prefect opreşte de la acest trafic pe un evreu, Pesther-Lloyd, organ redactat de evrei, şi după el Journal des Debats descriu scene sălbatice din Turkestan ca petrecându-se în România. Fie liniştiţi! Un fir de păr din capul suditului [evreu] chezaro-crăiesc n-a fost atins de nimenea, nici averea lui mistuită de mâinile populaţiei româneşti.
Un agent al guvernului unguresc zvârle dintr-o şcoala zidită de români băncile afară, demite pe învăţător şi pe preot, îşi bate joc de un sat…, făcut-au caz presa austriacă de aceasta? Nici vorbă! Dar [dacă] un prefect în România cutează a opri pe un evreu de a vinde băuturi spirtoase într-un sat? Persecuţie, pradă, nelegiuire!
Se-nţelege! Punând o dată mâna pe presa europeană, care în genere nu mai are de ţintă luminarea, ci excitarea urelor între clase şi popoare, uşor li-e [evreilor] să spună, orice minciună patentată. Publicul cafenelelor, blazat pe ipercultura europeană şi setos de noutăţi de senzaţie, găseşte plăcere în citirea monstruozităţilor ce se vor fi petrecând în România. Evreii fac din jurnalistica europeană ceea ce au făcut din băuturile spirtoase la noi – otravă.
Evreul nu merită drepturi nicăiri în Europa, pentru că nu munceşte; iar traficul şi scumpirea artificială a mijloacelor de trai nu este muncă, şi aproape numai din aceasta consistă evreul. Evreul nu cere libertatea muncii productive, ci libertatea traficului. El e veşnic consumator, niciodată producător şi desigur că numai cu foarte rară excepţie se va găsi într-adevăr câte un evreu care să producă… Cel mai solid meseriaş e şi aici în ţară, românul sau germanul sau cehul, niciodată evreul. El reprezintă concurenţa nesănătoasă a muncii rele, superficiale, cu munca dreaptă şi temeinică. Ieftin şi rău e deviza evreului până ce ruinează pe lucrătorul creştin, scump şi rău e deviza evreului când rămâne stăpânul pieţei…
Domnia fanarioţilor a putrezit clasele noastre sociale; aristocraţia noastră, din războinică şi mândră ce era, a devenit în cea mai mare parte servilă… Prin urmare clasa înaltă a societăţii noastre, care luase de la grecul constantinopolitan toată lenea, tot bizantinismul, se lasă înăduşită de ciocoimea ei, de fostele ei slugi, care, fără nici o muncă merituoasă pentru societate, se urcă repede în locul vechii aristocraţii, ce dăduse aşa de tare îndărăt… Rămânea deci o singură clasă muncitoare, din a cărei exploatare trebuia să trăiască toată societatea română: ţăranul. Dar chiar exploatarea directă era o muncă prea grea pentru aristocraţia foştilor cafegii şi ciubuccii, de aceea şi-au introdus pretutindeni câte un asociat activ chezaro-crăiesc, câte un evreu…
Pericolul nu este în împrejurarea că evreii ar acapara toată proprietatea, ci în aceea că nu sunt/nu pot fi români, precum în genere nu sunt, nici pot fi, germani, franţuji, italieni. De ce să ne înşelăm de bună voie, arătând că înlăuntrul altor naţii ei au ajuns la cutare sau cutare grad de cultură? Nu vedem astăzi că simţământul de rasă e mai puternic în ei decât patriotismul, decât iubirea pentru naţia în mijlocul căreia trăiesc?…
Dar ce reprezintă Alianţa Izraelită cu filialele ei din America, Anglia, Austro-Ungaria, Franţa, Italia, România? Se pretinde că fiind evreii pretutindeni oprimaţi, această alianţă are de scop să-i scape de opresiune. Să vedem ce grozav de oprimaţi sunt la noi.
Comerţ şi capital în mâinile lor, proprietatea funciară urbană în cea mai mare parte în mâinile lor, arenzile de moşii în Moldova idem, pe sub mână tot debitul tutunului şi al băuturilor spirtoase, negoţ de import şi export, cu un cuvânt toate arterele vieţii economice care se bazează pe speculă! În ce constă grozava opresiune de care se plâng? Şi, dacă se plâng, de ce nu aleg alte terenuri decât România, alte ţări unde sunt egali în toate cu cetăţenii statului? De ce nu Austria, Franţa, Germania ş.a. ? …Apoi sunt totdeauna o armă a străinilor în contra noastră. Până şi ungurii – care numai în gropi nu dau de cuminţi -îşi închipuiau într-un rând o stăpânire a Moldovei prin evrei şi ceangăi, pentru că ştiau că evreul s-ar asocia cu orişicine împotriva poporului românesc.
Şi astăzi, când poate existenţa noastră e în joc, când ni se dispută drepturi seculare, emanate din capitulaţiile luminaţilor Domni ai acestor ţări, tot ei, şi prin uneltirea alianţilor, ni se îngreunează poziţia, trecând peste capetele noastre, cerând drepturi de la străini, de la duşmanii noştri chiar.”
Pentru a-şi argumenta susţinerile, Eminescu reproduce totodată în Timpul ştirea apărută în Independence belge:
“Alianţa Universală Israelită s-a unit de curând cu ideea unei conferinţe evreieşti, a cărei iniţiativă o luase nu de mult Anglo-Jewish Association… Ea va avea loc la Paris, la 11 decembrie [1877], sub preşedinţia d-lui Cremieux, membru al Senatului şi preşedinte al Alianţei Israelite… Conferinţa ar fi adoptat deja un program [...] asupra termenilor căruia delegaţii trebuie să se înţeleagă pentru a reclama în favoarea evreilor stabiliţi în provinciile Turciei toate drepturile civile, politice sau religioase ce se cer pentru supuşii creştini ai Porţii… Evreii din România trebuie să aibă partea lor din aceste beneficii întocmai ca şi cei din Sârbia. România mai ales va da loc la o discuţie cu totul specială în sânul conferinţei. Se pare că evreii din România sunt privaţi de drepturile civile şi politice, cu toate că termenii Constituţiei nu prescriu nimic de felul acesta în privinţa lor… Jewish Chronicle propune ca primele şedinţe ale acestui congres să se ţină cu uşile închise”.
Eminescu contraatacă, scriind:
“Din cele mai sângeroase sacrificii ale omenirii, neamul care s-a folosit mai mult, fără să rişte nimic, au fost evreii. Va să zică de aceea ar fi cheltuit Rusia zeci de milioane de ruble şi ar fi pus în mişcare sute de suflete creştineşti, de aceea şi-ar fi pierdut Sârbia floarea tineretului, de aceea cheltuim noi cu întreţinerea armatei aproape de 250.000 lei noi pe zi, pentru ca din aceste sudori amare ale ţăranului nostru, a celui sârb, a oierului muntenegrean, a rusului, să se folosească în mod egal evreii, ei care în presă au fost contra creştinilor, ei care ne-au batjocorit pe noi, pe sârbi, pe ruşi, ei care prin jurnalistica lor făţarnică şi mincinoasă ne numesc semiasiaţi, semibarbari. Apoi să ne ierte dumnealor! Conferinţa [de la Constantinopol] s-a adunat pentru a regula starea celor care au suferit şi s-au sacrificat, nu a acelora care din aceste suferinţe şi sacrificii s-au folosit şi astăzi ca totdeauna… Cine nu-şi varsă sângele pentru petecul său de pământ strămoşesc poate să precupeţească înainte chibrituri şi vax, dar va face bine să ne lase în pace… Pentru români egala îndreptăţire a 600.000 de lipitori şi precupeţi [evrei] este o chestiune de moarte şi viaţă, şi poporul nostru cred c-ar prefera moartea repede prin sabie decât moartea lentă prin vitriol.
Concedem că între aceşti 600.000 va fi unul la sută care să producă ceva prin sine şi să ţină la ţară şi popor, dar când în ţară avem 700.000 de lucrători care produc, ţăranii, nu înţeleg, alături de aceştia 600.000 de speculanţi ai productelor, încât fiecare evreu să trăiască din precupeţirea muncii unui singur ţăran român. Drepturile dumnealor, civile şi publice, nu înseamnă decât dreptul de a exploata poporul nostru în bună voie… Să mai fie încă şapte alianţe, ca cea universală [israelită], care să conspire cu uşile închise în contra naţiei româneşti, noi vom şti să le arătăm totdeauna lungul nasului, căci nu ne speriem nici de înjurăturile presei jidoveşti, nici de declamaţiile oratorilor idealişti, câtă vreme e vorba de existenţa poporului nostru. Dacă voiesc să ne cucerească, n-au decât s-o facă… făţiş, ca toate naţiile, cu arma-n mână. Dar cu tertipuri şi apucături nu merge deocamdată, în numărul în care sunt la noi evreii, rămân străini de rit necreştin, ce nu se pot nici contopi cu poporul nostru, nici pot pretinde mai mult decât de a fi suferiţi [toleraţi], şi ne pare că n-au nici o cauză de a se plânge de toleranţa noastră…
Oriunde e teren pentru neagra speculaţie, evreul e acasă, iar vaietele şi plângerile contra persecuţiei sunt mofturi care să acopere de mai înainte modul neomenos în care sug pe cei pe care au căzut ca lăcusta.”
Cum explica, însă, Mihai Eminescu brusca prezenţă, masivă, a evreilor în România? El arăta că ţarul rus Alexandru al III-lea, nevoit să reacţioneze la ruinarea şi împovărarea ţăranului rus, exploatat de evrei, i-a împins pe aceştia în afara Rusiei:
“De acolo măsura, buna poate pentru Rusia, rea pentru noi, de-a expedia cârduri întregi [de evrei] în România cu paşapoarte în regulă, de-a împinge pe alţii să treacă noaptea fără paşaport graniţele ţării noastre.
Nu trebuie să fie cineva un observator tocmai adânc pentru a vedea că România geme de evrei ruseşti. Noaptea, uliţele Bucureştilor sunt pline de figuri cu totul străine, la care recunoşti numaidecât că abia de ieri li s-a comandat de a-şi rade barba şi de a-şi tăia perciunii. Toate colţurile de uliţă sunt pline de colportori şi precupeţi, pe care nimeni nu i-a văzut până în anul acesta, cu un cuvânt suntem ameninţaţi de a vedea şi Bucureştii prefăcându-se într-un murdar cuib jidovesc, cum sunt Iaşii astăzi…
Vai de evreii din Rusia în ziua în care Alianţa Izraelită ar îndrăzni să intervină în favoarea lor. Ar fi semnalul pentru un tratament şi mai energic decât cel de până azi [pentru reprimarea atitudinii lor]. Dar aici, unde nimeni nu se atinge de persoana, de avutul lor, aici, unde nu e vorba decât de a abate emigraţia lor stricăcioasă, prin mijloace cu totul umane, care sunt dreptul oricărui popor, aici Alianţa Izraelită îndrăzneşte a interveni şi a calomnia din nou România.
Alianţa Izraelită are o mulţime de membri în România… A fost o urmare naturală că tocmai membrii cei mai influenţi ai Alianţei din România să fie încetăţeniţi. Numai Ţepeş n-ar fi găsit destui pari pentru a le mulţumi pentru modul la care [se] pricep a fi români; noi suntem cu mult mai îngăduitori…
Dacă e cineva în stare de a face pe români să uite până şi interesele statului lor, apoi desigur aceştia sunt evreii, ei care nu cutează a combate o putere mare cum e Rusia, dar se aruncă cu toată insolenţa lor cunoscută asupra unui stat mic, care a avut naivitatea de a-i îngădui să fie cum sunt.
Noi ştim bine că trei zile ar fi de ajuns pentru a regula atât de definitiv chestiunea izraelită, încât Alianţa să nu mai aibă pentru cine interveni. Noi cunoaştem poporul, în aparenţă atât de blând şi de guvernabil, are o margine blăndetea lui, pe care e primejdios de a o trece.”
Ma opresc aici cu “ora” de istorie:)
@Indiferent: Respectele mele pentru abundenta de informatii istorice postate mai sus. Nu am avut timp suficient sa le citesc in detaliu, dar le-am copiat si salvat in fisier in computer, dupa care voi face un print out. Stiam de pozitia lui Eminescu. Ma ocup de colectia de lb. romana la o mare universitate unde Eminescu este reprezentat cu cinste.
Banuiesc ca nu ai nici un dubiu ca sunt romanca avand in vedere ca scriu romaneste (relativ corect). Dar nu sunt evreica. As putea spune ca apartin … planetei, o planeta infricosator de mica si insignificanta in marea schema a cosmosului.
Pozitia mea ref. invatat: un proces permanent, activ, pentru cine doreste, si are inclinatia, sa-si foloseasca celulele cenusii cu care a fost inzestrat. Informatia este insa filtrata prin propria subiectivitate. De asta nu avem scapare (comentariu general, nu se adreseaza nimanui in particular).
Pentru as1711 .
Daca exista o grupare atat de influenta, se presupune ca aceasta sa aiba puterea sa manipuleze stirile. Oricum, eu zic, ca simpla existenta a acestui site arata ca evreii nu sunt niste papa-oameni.
Daca cred ca evreii sunt niste nenorociti, hoti, criminali, et cetera. NU, nu cred.
Cred ca oamenii penduleaza intre bine si rau. E o vorba, toti vrem sa schimbam lumea, dar nu dorim sa ne schimbam pe noi. Eu va propun sa va imaginati nascuti tigani, evrei, negrii.
Daca, pe baza traditiilor lor, din care noi romanii ar trebui sa invatam, al uniunii, au deviat o parte din ei, in organizatii mafiote, in cercuri de interese, da cred asta.
Daca imi pasa, daca nu pot dormii, daca imi vine sa urasc toti evreii pentru niste uscaturi – chiar daca pot fi uscaturi la varf -, nu fac asa ceva. Da, simt ca exista o nedreptate, ceva putred, adica au murit milioane de rusi si de abi daca se mentioneaza asta, au murit 6 milioane de evrei – imi vine greu a crede -, si toata lumea se comporta de parca ar fi fost singurii care au suferit. Daca sunt un copil prost si zic muie evreilor, atunci imediat o iau peste ochi, daca zic muie Basescu si curvei lui, nici o problema.
Viata m-a invatat ca trebuie sa-mi vad de treaba mea, ceea ce fac sa fac exceptional, sa fiu un om cu caracter, sa fiu echilibrat, dreptatea si pedeapsa se fac fara interventia mea directa. Nici un om nu poate pedepsii asa cum o face soarta.
Sa fim noi oameni, sa fim noi cu constiinta impacata, oamenii imorali, romani, evrei, maghairi, etc. isi vor primii pedeapsa, insa fata de pedepsele pe care noi le putem inventa, soarta cu siguranta le va da sansa sa faca ceea ce trebuie sau sa-si condamne generatiile viitoare sa plateasca pentru greselile lor.
Eu iubesc viata si imi dau seama cat de insignifianti suntem noi oamennii,in doar cateva zeci de ani nu va mai conta cat de mult detinem pe acest pamant, conteaza cu totul altceva, sper ca voi sa-l gasiti.
Cu respect,
Vasile Lucian BUJOR